Examenul de bacalaureat s-a înecat şi anul acesta în lacrimi. Mii de capete luminate au făcut tot felul de analize, procente, calcule, rapoarte şi au conchis care este starea de fapt a învăţământului românesc. De parcă n-am fi ştiut. De la mic la mare, toţi au ştiut să găsească ţapii ispăşitori şi să inventeze măsuri care se vor pune în aplicare. Şcolile anatemate, fără niciun promovat, sunt acum în capul listei negre, a desfiinţărilor. Interesant, că suntem aceiaşi români incorigibili care umblă la efect şi nu la cauză, care iau calmante, când, de fapt, trebuie să meargă la chirurg. Procedând aşa la vârful piramidei nu avem de ce să ne mirăm că cei mici aşteaptă miracole de acelaşi gen. După aflarea rezultatelor, au considerat mai nimerit să conteste notele obţinute în loc să se apuce de treabă şi să se pregătească pentru sesiunea următoare, fără a mai pierde timpul. Notele primite de contestatari şi după reevaluarea lucrărilor au demonstrat că aceştia sunt nepregătiţi. Cei care au reuşit să-şi ridice notele se pare că au înghiţit o „aspirină”, care, la cât de cronică le era „suferinţa”, victoria nu va produce în viaţa lor şi în inteligenţa lor nicio transformare. Toată tevatura făcută la contestaţii de părinţi şi copii a demonstrat că profesorii-corectori nu greşesc. Insuficienta pregătire a elevilor este adevăratul vinovat pentru continuarea dezastrului de la bacalaureatul de anul trecut. Acest lucru a fost condimentat, nu aşa cum susţineau cei examinaţi şi familiile lor, de camerele de supraveghere, ci de iresponsabilitatea unor cadre didactice, care au denaturat valoarea elevilor la clasă. Notarea peste nivelul şcolarului, fie în unităţi de învăţământ din mediul rural, fie în şcoli care şi-au pierdut din renume, este una dintre cele mai grave erori ale vremurilor din România. Înainte de Revoluţie notele de la bacalaureat nu erau atât de diferite de cele primite la clasă, dar şi subiectele se încadrau în programa şi nivelul de dificultate mediu. Ori, atâta vreme cât elevul a fost la clasă de opt şi nouă, iar la Bac nu a obţinut nici nota trei, atunci nu putem spune decât că acesta a fost greşit evaluat de-a lungul anilor. Emoţiile prin care au trecut copiii, dezamăgirile şi depresiile nu peste ei ar fi trebuit să treacă, ci peste cei care i-au supraevaluat, fie din milă, fie pentru că aşa fac toţi, ori să nu se facă de râs. Nu trebuia să-i îmbete nimeni cu apă rece pe copiii noştri, să le spună că sunt valoroşi când de fapt habar nu au, iar dacă erau de patru, trebuia să fi rămas corigenţi. De ce nu suntem cu adevărat corecţi, de ce trebuie să-i facem pe toţi Einstein-i, că doar nu e ruşine să fie în lumea asta şi copii care învaţă cum se face pâinea, cum se coase, sau cum se ară ogorul…
Mizeria de sub preş
